"Medeea"

Pentru notele regizorale as vrea sa imprumut cuvintele lui Giorgos Cheimonas care exprima exact viziunea mea acestei puneri in scena. Este un extras din prefata traducerii "Medeei" lui Euripide, carte aparuta in 1989.

"Tragedia Medeea, opera cu cel mai profund caracter erotic scrisa vreodata, este un text inspaimantator de sec: nici cel mai mic sunet de iubire, singura delicatete care razbate din discursul sau arid apare atunci cand se adreseaza copiilor ei.

Exista numai furie, nimic altceva. Cu o stare de furie permanenta, dar si cu multa stapanire de sine, pregateste distrugerea lui Iason: ii va ucide sotia cea tanara si pe tatal acesteia dar ii va ucide si pe copiii ei, copii care sunt si ai lui Iason.[...]

Ce este aceasta pornire navalnica spre distrugere? Pedeapsa, razbunare, echitate? Durere si "justificare" a sinuciderii, in care sinucigasul ii cheama la moarte pe toti cei dragi lui? Si de unde apare? Din gelozie, din decadere si umilinta, din teama de exil? Din inutilele sale jertfe, din curajul sau zadarnic? Toate acestea, una cate una, le ofera tragedia sau se subinteleg? Intre Medeea si Iason, intre Medeea si noi.

Si toate acestea au ca finalitate inevitabilul si nedreptul sau sfarsit.

Acum, totul se indeparteaza, din ce in ce mai mult, in intuneric, acolo unde se afla dragostea. Iubirea inseamna si intuneric, pentru a nu se vedea ca Celalalt lipseste, trebuie sa fie foarte intunecata iubirea barbara a Medeei, din moment ce Iason nu a fost niciodata impreuna cu ea. Nu este acum, deci nu a fost niciodata. Dar ea a fost dintotdeauna acolo, va fi acolo pana la sfarsit. Nu a iesit niciodata din intunericul ce o inconjoara si actiunea sa extrema de iubire fata de Iason este aceea de a-l constrange, de a-l forta sa se intalneasca cu ea, chiar si zdrobit de durerea copiilor ucisi. Nu este vina ei, nu exista alta cale. Alt sentiment nu mai are pentru a-l putea folosi. Durerea pentru copiii sai este ultimul, este unicul truc al Medeei care il va conduce pe Iason catre cea mai chinuitoare, cea mai adevarata unire cu ea. De aici, nimic nu mai conteaza. Iason se indreapta spre intuneric.[...]"

Medeea traieste intr-un intuneric al sau si de aici se nasc toate hotararile sale. Traieste sperand intr-o noapte eterna iar Euripide ii ofera ca un cadou, ziua eterna, asa cum ea ii ofera darul lui Iason - Durerea eterna. (Giannis Paraskevopoulos)

Regia: Yiannis ParaskevopoulosAsistenti regie/Assistants direction: Mirela Cioabã, Ştefan CepoiScenografia: Lia Dogaru
Distribuţia: Cerasela Iosifescu, Valentin Mihali, Sorin Leoveanu, Geni Macsim, Adrian Andone, Cãtãlin Bãicuş, Cosmin Rădescu, Dragoş Măceşanu, Gina Călinoiu, Anca Dinu, Corina Druc, Romaniţa Ionescu, Iulia Lazar, Adela Minae, Haricleea Nicolau, Raluca Păun, Petra Zurba, Ramona Drăgulescu.

"asta-i fata pe care ai iubit-o!
asta-i fata pe care ai lovit-o"

"nu ma mai tot priviti, copiii mei.

de ce ma invaluiti cu ultimul suras?"